fbpx
modele-vechi-de-pantofi-cu-toc
Damele din vechea Venetie si legatura cu tocurile stiletto de azi

De ce poarta femeile pantofi cu toc? De ce tocurile stiletto sunt in topul preferintelor? In primul rand, pentru ca le face sa se simta mai puternice, mai increzatoare in fortele proprii. Unei femei ii place sa se uite in oglinda si sa fie multumita de ce vede. In al doilea rand, pentru ca barbatii le vad mai sexi. Tocurile ascutite si inalte le fac picioarele sa para mai lungi si mai subtiri, iar mersul femeilor este influentat esential de tocuri. Astfel, posteriorul va fi impins in spate pe cand pieptul va iesi in fata facand barbatii sa le observe mai usor curbele corpului care au definit de fapt esenta din sintagma “sexul frumos.” Ambele sexe ar putea spune faptul ca tocurile inalte le fac pe femei sa para mai elegante si mai feminine in acelasi timp.

Tocurile inalte si ascutite fac picorele sa arate foarte sexi

In al treilea rand, femeile poarta tocuri pentru ca sunt la moda si marele case de moda dicteaza in fiecare sezon ce tip de tocuri sau incaltaminte se poarta. De-a lungul anilor, tocurile au avut modele diferite, dar in niciun secol lucrurile nu s-au modificat atat de repede ca in secolul in care pantofii Stiletto au aparut si anume, secolul trecut.

Sa o luam cu inceputul. De cand au aparut tocurile si cine le purta? Tocurile au aparut in secolul al XV-lea si aveau o cu totul alta denumire. Se numeau platforme si aratau intr-un mod bizar, atat de neobisnuit ca nu ai zice ca erau de fapt incaltaminte (total diferit de pantofi cu tocurile stiletto pe care ii stim) Despre originea lor nu se stiu foarte multe lucruri, dar se crede ca ar fi fost purtate pentru prima data de prostituatele din Venetia. Acestea incercau sa compenseze statura mignona purtand acesti pantofi care le ofereau un avantaj in fata altor femei fiind reperate rapid de barbatii care intrau in bordel. La scurt timp de la aparitie au fost adoptati si de aristocratii din Italia si Imperiul Otoman. Scopul lor era sa impresioneze si sa arate cat de bogat era purtatorul lor.

Platformele sunt considerate stramosul pantofului cu toc

Primele tocuri care seamana cu ce se poarta astazi au aparut in 1590 si unii cercetatori cred ca ar fi evoluat din platforme, pe cand altii cred ca ar fi venit din Orientul Apropiat unde barbatii le purtau pentru a avea o mai mare stabilitate cand calareau. Cert este faptul ca prima femeie care a purtat astfel de tocuri este regina Elisabeta I care a si pozat pentru un tablou purtand o pereche. In loc de sireturi, acesti pantofi aveau broderie sau fasii de panglica.

Pana in anul 1660 femeile si barbatii purtau pantofi cu toc care nu difereau cu nimic. Din acest an incolo, lucrurile se schimba radical. Incaltamintea de barbati incepe sa fie practica si cat mai simpla, pe cand cea a femeilor trebuia sa fie cat mai complicata, cu cat mai multe detalii minuscule. De exemplu, femeile purtau pantofi de catifea pe care erau brodate motive florale complicate. Tocul era patratos si gros ca diametru oferind o buna stabilitate, iar varful pantofului era aproape patrat.

Muzeul Metropolitan de Arta , New York : printre primele modele de pantofi cu toc

In 1670 pantofii sufera inca o modificare in care partea de la spate dispare si acum arata ca niste saboti, iar varful este putin mai ascutit. Cine i-a purtat primul? Regele Luis al XIV-lea al Frantei este cel care va da startul acestei mode si pentru o perioada de 40 ani incaltamintea sa va avea pe talpa piele rosie din Maroc sau o piele pictata in aceasta culoare. Desi nu stia, de fapt culoarea rosie a talpii va deveni un element simbol al brandului Louboutin cateva secole mai tarziu.

In 1750 apare tocul Pompadour preluand numele femeii care i-a purtat. Doamna de Pompadour era de fapt amanta regelui Luis al XV-lea. Tocurile devin mai inalte, mai subtiri, mai greu de purtat si in acelasi timp mai atractive. Fiecare femeie le voia in budoarul sau. Varful ascutit este si el la moda. Din Paris, acest trend s-a extins rapid in intreaga Europa.

Totusi, lucrurile iau o turnura radicala in 1840 cand tocurile nu mai sunt la moda si apar un fel de balerini. America si Franta fierbeau in revolutii, oamenii respingeau cat mai mult regalitatea si tot ce tinea de aceasta, de aceea incaltamintea acestora este refuzata. Femeile s-au orientat spre incaltamintea comoda datorita imparatesei Josephine, sotia lui Napoleon despre care se crede ca ar fi detinut 300 perechi de balerini.

Incet-incet balerinii dispar si in 1850 tocul revine la moda. Creatorii pantofilor descopera ca pot crea tocuri din alama care sa fie mult mai rezistente decat cele din lemn care se pot rupe usor sub o greutate ridicata.

tocurile stiletto - primul model modern
Tocurile Stiletto – creatie a designerului Christian Dior

In 1953 apare pantoful care introduce tocurile Stiletto pe care il stim cu totii. Designerul Christian Dior este numele caruia ii datoram intoarcerea modei de la curtea franceza. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a creat un nou tip de toc mult mai inalt, mai subtire si mai rezistent decat tot ce fusese la moda pana atunci. Se spune ca Roger Vivier este cel care a venit cu ideea crearii acestui tip de toc denumit sugestiv “acul” datorita diametrului sau ingust. Acest tip de pantof a devenit rapid cea mai populara incaltaminte fiind promovat chiar de Marilin Monroe care isi etala des formele cu un mers feminin in Stiletto. Cercetatorii spun ca acest tip de pantof le obliga pe femei sa isi modifice mersul, sa isi incordeze muschii si sa isi indrepte spatele pentru a-si echilibra greutatea si a nu cadea.

Cum au fost creati acesti pantofi? Ei bine, evolutia tehnologica le-a facut posibila aparitia. De fapt, cercetarile din timpul razboiului au facut ca oamenii sa inteleaga ca exista materiale ca otelul care pot sustine o greutate ridicata fara sa se indoaie. Studiile erau destinate imbunatatirii industriei aeronautice de o importanta imensa in acea perioada. De aici si pana la cel mai subtire, lung si mai rezistent tip de toc a fost doar un pas. Presiunea ce apasa pe toc a fost transmisa degetului mare in care femeile au trebuit sa isi puna toata nadejdea si speranta. Mersul era dificil, iar unele suprafete nu sunt nici azi prietene cu tocul Stiletto, dar femeile stiu pe unde pot sa mearga. A fost nevoie doar de o idee sclipitoare pentru a crea o moda care nu avea sa moara complet niciodata.

Desi in decadele urmatoare pantofii Stiletto dispar din moda si reapar, acestia nu vor disparea complet niciodata din garderoba unei femei. In anii ’80 Stiletto erau simbolul femeii lucratoare extrem de sexi. Serialul “Sex And The City” nu a facut decat sa reintareasca ceea ce se stia deja: femeia in Stiletto emana sexualitate, feminitate, indrazneala si eleganta. Mai mult, pantofii care au aceste tocuri au ajuns sa fie printre cei mai scumpi vanduti vreodata. Stiletto in sine indeamna la o tinuta eleganta si sexi. Cum ar putea sa indeparteze mintea oamenilor de la sex si sexualitate in general?

Astazi tocurile Stiletto pot fi vazute atat pe catwalk-uri, cat si pe strada sau chiar in firme. Femeile nu se tem sa se foloseasca de puterea magica a pantofilor de a le transforma din Cenusarese in printese, iar barbatii intotdeauna au raspuns pozitiv unei tinute sexi si elegante. Pantofii Stiletto, precum modele elegante din magazinul nostru, sunt cu siguranta cei mai spectaculosi si cei care pot atrage toate perechile de ochi asupra unei femei atunci cand intra intr-o camera.

piele-naturala-tipuri
Pielea naturala – cum se obtine si cate tipuri sunt

Pielea naturala este un material pe care oamenii l-au folosit din cele mai vechi timpuri pentru a-si crea haine, incaltaminte pe care le-au purtat pentru o perioada lunga de timp datorita durabilitatii sale. Pielea era usor de gasit deoarece era luata de la animale, dar drumul de la o piele luata de pe animal si o haina sau o pereche de cizme atragatoare este unul mult mai lung. Cea mai veche pereche de incaltaminte de piele dateaza din anul 3500 i.Hr, daca iti poti imagina. Specialistii au descoperit ca provenea de la o bovina, iar pielea de vaca a ramas pana in prezent cel mai intens folosit material atunci cand vine vorba de realizare de pantofi, genti sau alte tipuri de accesorii.

Blanurile animaleor erau pretuite in preistorie

Din vremuri indepartate oamenii s-au ocupat cu cresterea animalelor de la care foloseau tot ce aveau de oferit: carne, lapte, oua, piele, blana, etc. Supravietuirea era necesara, iar oamenii faceau tot posibilul pentru a se asigura ca vor trece peste iernile grele, dar mai ales ca isi vor tine familia departe de animale si in siguranta. Daca la inceput au folosit pielea de vaca, in timp au trecut la alte tipuri de piele pe care le aveau la dispozitie in acele vremuri.

Daca in trecutul indepartat toata lumea isi confectiona obiecte din piele, in prezent cand nu ne mai facem singuri hainele sau incaltamintea, pielea a devenit un material de lux. Desi este rezistent, arata bine si ne poate tine o vesnicie, acesta este din ce in ce mai des inlocuita de piele artificiala, care are o calitate mult mai joasa si este mai ieftina. Oricat de mult s-ar prelucra si imbunatati pielea artificiala, aceasta nu va putea niciodata sa inlocuiasca pielea adevarata.

Prelucrarea pielii

Omul a folosit pielea de animal si blanurile de la inceputurile existentei sale pentru a-si face adapost, dar si pentru a-si proteja corpul de factorii externi. Prelucrarea pielii s-a facut diferit de la o epoca la alta in functie de evolutia uneltelor si cunostintelor omului.

In prezent inca se mai folosesc metodele arhaice de prelucrare

La inceput, prelucrarea pielii se face intr-un mod care implica multa munca si care nu avea totdeauna cele mai bune rezultate. Tabacirea s-a facut la inceput cu materiale ce se obtineau din scoarta, fructe, frunze sau scoarta de copac si aceasta metoda dateaza din Epoca de bronz, adica din anul 2000 i.Hr.

La aparitia revolutiei industriale modul in care pielea era prelucrata a inceput sa se schimbe implicand mai putina munca manuala si obtinerea unor rezultate mai bune prin utilizarea utilajelor si ustensilelor industriale. Timpul de prelucrare a pielii s-a redus considerabil, iar intr-un timp relativ scurt tot mai mari cantitati de piele puteau fi obtinute la o calitate net superioara. Tabacirea s-a facut la inceput cu materiale ce se obtineau din scoarta, fructe, frunze sau scoarta de copac si aceasta metoda dateaza din Epoca de bronz, adica din anul 2000 i.Hr.

Tehnologia moderna a redus considerabil volumul de munca si timpii de prelucrare

Tabacirea este un proces prin care pielea bruta este transformata in produs finit. Astfel, pielea gelatina si putrescibila sa va transforma intr-un material neputrescibil denumit piele tabacita. Aceasta poate fi de mai multe feluri si anume piele cromata, adica tabacita cu saruri bazice de crom, piele vegetala, tabacita cu tananti de origine vegetala, piele wet-white, tabacita cu polimeri. In functie de tipul de tabacire utilizat se vor obtine mai multe tipuri de piele, fiecare cu caracteristicile si designul sau propriu.

Tipuri de piele

  • Boxul – cea mai intalnita si mai des utilizata piele care este folosita in obtinerea de incaltaminte barbateasca se obtine de la vitei. Este un tip de piele a carei principala calitate este finetea, urmata de flexibilitate si de o rezistenta extraordinara. Cei care au cunostinte in domeniu o pot recunoaste de la prima vedere deoarece are un desen natural pe suprafata sa, iar celulele sunt dispuse la nivelul epidermei.
  • Bizonul – acest tip de piele provine de la bovine care sunt mai “batrane”, adica au pielea mai rigida si mai groasa. Datorita acestui lucru prelucrarea pielii se va face in mod diferit pentru ca in final sa devina o suprafata cu aspect lucios.
  • Velurul – acest tip de piele este de fapt pielea intoarsa si in prezent este din ce in ce mai popular. Pentru a avea un aspect fin de catifea, pielea se slefuieste intens inainte de a ajunge in garderoba femeilor sau a barbatilor. Cel mai scump tip de velur este cel provenit de la vitei, dar poate fi obtinut si de la ovine sau cabaline la care prelucrarea se face diferit pentru a avea aceleasi rezultate.
  • Sevroul – un tip de piele foarte fina care este de obicei utilizata la crearea de manusi si este obtinuta de la caprine. O particularitate a acestui tip de piele este faptul ca este elastica si astfel odata alungita va revine la forma initiala.
  • Sevreta – acest tip de piele este similar sevroului, dar ca provenienta vine de la ovine. Cel mai des este folosit la produse de marochinarie.
  • Cordovan – acest tip de piele este mai scump decat celelalte deoarece procesul de prelucrare este unul mai dificil, mai lung si care necesita o mai mare atentie la detalii. In general, o pereche de cizme, bocanci sau ghete realizate din acest material iese in evidenta din multime deoarece radiaza prin prisma pielii sale.
  • Piei exotice – la acest capitol oamenii au fost dintotdeauna creativi si au folosit pielea reptilelor, mamiferelor marine, pasarilor datorita aspectului deosebit. Pielea animalelor exotice are solzi sau un desen natural pe langa o culoare placuta oferita de mama natura. Astfel nu mai este nevoie de o vopsire ulterioara sau tratarea cu diverse substante. De aici se intelege si faptul ca acest tip de piele este cel mai scump si cel mai rar.

In prezent, pielea este cel mai profund apreciat material in ceea ce priveste incaltamintea de tip cizme, bocanci, ghete sau pantofi. Stim cu totii ca durabilitatea este data in mare parte de material si mai putin de croiala. Unele materiale se destrama, sfasie, rup sau dezlipesc foarte usor, iar noi trebuie sa le inlocuim extrem de des. Pielea este apreciata pentru cat de mult poate fi folosita, dar si pentru faptul ca nu se zgarie sau murdareste usor ca alte materiale. Desi poate costa mai mult decat alte materiale, in timp orice tip de incaltaminte isi va merita banii cu varf si indesat.

RSS
Follow by Email